Probabil unul dintre anime-urile mele preferate, Akame ga kill este povestea unor asasini care vor să schimbe și să scape imperiul de cei care vor doar putere. Chiar daca sunt cunoscuți ca fiind împotriva țării lor, cei din Raidul Nopții au luptat pentru binele oamenilor până la ultima suflare. Personajele sunt foarte bine conturate, pierderile, tragediile și durerea sunt adevărate și mi-au umplut inima de tristețe. Nu pare, însă Akame ga Kill a avut, pentru mine, un mare impact emoțional.
Nici nu știu de la cine să încep. Akame, o asasină mirobolantă, frumoasă și îndrăgostită de mâncare care suferă în tăcere și pe care o consider a fi personaj principal, luptă alături de persoane care doresc binele imperiului, chiar dacă au suferit enorm din cauza lui, într-o asociație numită Raidul Nopții. Tatsumi se alătură acestora după ce află adevăratul lor scop și creează legături care îi vor rămâne în suflet până la final.
Scenele de luptă sunt pline de suspans, acțiunea este pusă în evidență prin emoțiile personajelor, un alt element care m-a făcut să ador Akame ga kill. Pe parcursul poveștii mor tot mai mulți, însă ei sunt amintiți aproape în fiecare episod, făcând povestea mai emoționantă. Lupta finală, sau mai bine spus, luptele finale reprezintă finalul binemeritat al seriei, tragic, dar consider că este unul potrivit. Pe parcurs, personaje precum Lubbock și Mine, pe care nu le suportam la început, mi-au ajuns la inimă, iar acum sunt preferații mei. Am râs, am plâns și am simțit adrenalina luptei alături de fiecare din Raidul Nopții, iar acum nu am ce să fac decât să îi așez la locul lor de onoare din inima mea.
Doresc să mulțumesc celor de la Anime Kage pentru că au tradus această serie minunată.
-Dia-